Traseul 2

Mănăstirea Bistriţa (racord traseul 1) - Mănăstirea Arnota – Vârful Arnota (1183m) – Şaua Târnicior (racord traseul 4) – Vârful Prislop (racord traseul 3 apoi comun) – Vârful Netedu (1757 m) (racord traseul 17, apoi comun) – Vârful Lespezi (1822 m) – Vârful Govora (1958 m) – Şaua Zmeuret (racord cu traseul crestei principale a Munţilor Căpăţânii)

Track-ul gps al traseului

traseu02.gpx

Lungime reală (km)	Altitudine start (m)	Altitudine finală (m)	Altitudinea maximă (m)	Amplitudine Alt max - Alt min (m)	Diferenţă nivel pozitivă (m)	Diferenţă nivel negativă (m)
19.82	535.7	1951.7	1951.7	1415.5	2151.2	-744.6

Timp de mers :

• vara : 9-10 h
• iarna : nu se recomandă decât pe porţiunea Bistriţa – Vf. Arnota

Locuri de adăpost : Mănăstirea Arnota, Stâna Arnota, Cantonul Gura Plaiului, Stâna Netedu, Refugiul Lespezi

Puncte de alimentare cu apă : Mănăstirea Arnota, Stâna Arnota, Stâna Netedu, Stâna Lespezi

Descriere : Acest traseu traversează creasta Masivului Buila-Vânturariţa prin Vârful Arnota şi face legătura cu creasta principală a Munţilor Căpăţânii prin interfluviul dintre râurile Bistriţa şi Costeşti. Este un traseu lung şi dur, mai ales în partea de mijloc a sa (Şaua Târnicior – Plaiul Netedu), unde poteca este greu de distins, cu multă vegetaţie arbustivă, în special în zonele cu foste exploatări forestiere.

Traseul are punctul de pornire comun cu cel al traseului nr. 1, la poarta Mănăstirii Bistriţa. După 200 m de la pornire se ajunge la o intersecţie marcată cu stâlp indicator, se traversează pe punte Râul Bistriţa, se merge în amonte 100 m pe malul stâng al acestuia şi în 5-10 minute de urcuş pe poteca de lângă gardurile grădinilor se ajunge la Schitul Păpuşa (panou informativ). De aici se urcă prin pădure înspre nord-est, se atinge într-o serpentină drumul care urcă din Bistriţa spre cariera de calcar şi Mănăstirea Arnota, se mai traversează de două ori acelaşi drum şi se ajunge după 45 minute – o oră de la plecare la poarta Mănăstirii Arnota (stâlp indicator). De aici se poate urca fie înspre vest pe la mănăstire (panou informativ) şi apoi înspre nord prin livada mănăstirii până la drum, fie direct pe drum. Dacă alegem varianta drumului, după 100 m se ajunge la o intersecţie de unde urcăm pe varianta din stânga (tot înainte se ajunge în carieră). Drumul trece de o serpentină şi ajunge la islazul (gol alpin) Muntelui Arnota. Se mai merge 300 m pe drum până în dreptul unei văi, de unde traseul coteşte în stânga spre golul alpin. Traseul face o buclă largă înspre vest (poate fi tăiată direct pe vale) printre doline, se întoarce pe versant şi ajunge într-o mică şa, între două doline, de unde se vede stâna. De aici se urcă direct până în culme, pentru ca apoi traseul s-o urmeze, la început pe islaz, iar pe ultima porţiune prin pădure până într-o mică poieniţă, pe Vârful Arnota (1183 m) (stâlp indicator).

Din vârf traseul coboară abrupt spre nord, pe versantul stâncos şi împădurit al Muntelui Arnota. Coborârea este grea doar la început, până se trece de calcare. De la baza versantului stâncos calcaros se coboară pe muchie, prin păduri tinere de fag, pierzând încet altitudine până într-o mică şa, foarte aproape de Valea Râului Costeşti – Şaua Târnicior, de unde se zăreşte golul alpin din Muntele Cacova. Aici se află un castel de apă al amenajării hidroelectrice şi un stâlp indicator. De aici se poate coborî rapid fie în Valea Costeşti (100 m), fie în Valea Bistriţa (15-20 minute).

De aici traseul urcă pe muchie înspre nord, având în stânga păduri tinere de fag, iar în dreapta plantaţii de răşinoase. La început poteca este foarte bună şi după circa o oră de mers se ajunge într-o şa, la poalele unui versant cu fagi seculari. Se urcă versantul până în culme, deasupra unei exploatări forestiere, punct de unde se deschide şi priveliştea către versantul nord-vestic al crestei Buila-Vânturariţa. De aici poteca nu mai este atât de clară, uneori pierzându-se în lăstărişuri. Orientarea nu este însă dificilă, continuarea traseului făcându-se tot pe muchie. Se ocoleşte exploatarea forestieră prin partea superioară până se ajunge coborând într-o altă şa, unde se intersectează un drum de tractor ce coboară de-o parte şi de alta a crestei. În Valea Costeşti se poate coborî într-o jumătate de oră până în dreptul Izvorului Larg, la nord de Cantonul Silvic Prislop. Traseul nostru continuă prin vestul muchiei înspre nord şi urcă pe un drum forestier având de-o parte (stânga) exploatarea silvică, de cealaltă crâng tânăr de fag. Pe măsură ce urcăm, drumul de tractor devine tot mai greu de distins, se intră într-o pădure de amestec mult mai bătrână. La un moment dat drumul se termină dar se continuă cu o potecă firavă care urcă oblic spre culmea din faţă. Când se ajunge la acea culme secundară, se urcă pe ea înspre dreapta până în muchia principală şi se ajunge într-un mic platou împădurit, imediat sub Vârful Prislop (1339 m). În 5-10 minute se urcă pe vârf, de unde se coboară rapid într-o mică şa, la marginea unei alte exploatări silvice, de această dată pe versantul dinspre Valea Costeşti. În şa se află şi un indicator, care marchează intersecţia cu traseul nr. 3, marcat cu triunghi galben, care urcă din Satul Pietreni pe Valea Costeşti. Din acest punct, cele două trasee merg împreună. Tot de aici scăpăm şi de sălbăticia pădurii şi continuăm pe muchie pe drum forestier. Depăşim exploatarea silvică, traversăm păduri seculare de fag şi după circa jumătate de oră ajungem la pădurea de molid de unde imediat ajungem la golul alpin în punctul Gura Plaiului (1430 m). Cu foarte puţin înainte de ieşirea în golul alpin, se ramifică din drumul principal un altul care coboară uşor spre dreapta până la un mic canton, păstrat în condiţii foarte bune, loc de adăpost pe vreme rea. De la ieşirea în golul alpin marcajele sunt aplicate pe pietre, de cele mai multe ori la nivelul solului, însă orientarea este foarte uşoară, netrebuind decât să urmăm linia muchiei.

Din Şaua Gura Plaiului se deschide panorama spre abruptul nord-vestic al crestei Buila-Vânturariţa. Urmează un urcuş pronunţat pe mijlocul Culmii Netedu până în vârful Gura Plaiului (1510 m). La dreapta, se poate alege varianta pe poteca ce duce spre stâna Netedu.

Plaiul Netedu se aşterne golaş spre nord cu pante uşoare, conferind largi perspective spre Plaiul Lespezi, Curmătura Comarnice şi abruptul Buila-Vânturariţa iar pe măsură ce urcăm drumul devine tot mai larg.

Culmea devine un vast platou. Traseul se îndreaptă către dreapta până într-o şa (interfluviul dintre văile Costeşti şi Cheia), trece de o intersecţie (în dreapta se coboară spre Curmătura Ignat). Ocoleşte vârful Netedu (1757 m) pe la est, trece de o altă intersecţie (în stânga se urcă pe Vârful Lespezi) şi traversează capul Muchiei lui Ignat, unde se află un indicator turistic – intersecţie cu traseul nr. 17 care coboară spre Cabana Cheia, punct de unde cele două trasee pe care am venit şi cel dinspre Cabana Cheia fac trunchi comun până în culmea principală a Munţilor Căpăţânii. Ca punct de reper al punctului terminus al traseului, luăm momâia de pe Vârful Zmeuret, în stânga căruia trebuie să ajungem. De aici se coboară în 15 minute până la refugiul din Curmătura Lespezi (1610 m). De aici se urcă pe drum înspre nord, apoi înspre stânga, se traversează obârşia Văii Bistriţa printr-o serpentină şi se continuă până la o intersecţie, de la care direcţia se schimbă înspre dreapta, spre obârşia Râului Cheia (Valea Rece). Se ajunge aproape de obârşie (în dreapta de văd căderile înspumate ale apei şi peste vale ruinele unei stâne), apoi printr-o altă serpentină (stânga) care ocoleşte Vârful Govora (1957 m), se ajunge în creasta principală a Munţilor Căpăţânii, în Şaua Zmeuret, situată la vest de Vârful Zmeuret (1978 m). O variantă mai scurtă, recomandată în special la coborâre este cea directă, tăind serpentinele largi ale drumului.