Abonare la newsletter

* indicates required

Florin Stoican

Se întâmplă să se împlinească anul acesta 10 ani de la înființarea Asociației Kogayon. Pentru mine aceată perioadă a reprezentat în primul rând una în care am cunoscut mulți oameni minunați de care mă leagă multe lucruri care au dus la legarea multor prietenii frumoase. Toți ne-am pus la comun timpul, energia, cunoștințele, experiența și banii pentru a face ceva în folosul naturii și al oamenilor. A fost pentru toți o perioadă frumoasă dar și o școală, fiindcă am învățat de la zero ce este, cum se face și cum funcționează o organizație și o arie naturală protejată, cum se scrie și se duce la bun sfârșit un proiect și multe altele legate de acestea și nu numai.

Perioada a fost plină de activități și proiecte realizate de sute de voluntari în folosul naturii și al comunităților locale, în special în zona pentru care asociația s-a înființat și cu care practic s-a identificat, cea a Parcului Național Buila-Vânturarița.

Am fost și suntem o organizație mică, bazată exclusiv pe aportul voluntarilor, fără personal angajat, dintr-o localitate rurală a țării, care însă și-a pus o amprentă puternică pe plan local, cel puțin prin promovarea și dezvoltarea unei zone ecoturistice puțin cunoscute, cea a Olteniei de sub munte.

Totul a început prin constituirea sub formă legală a asociației, în 2003, formată dintr-un grup de prieteni având ca pasiune comună mersul pe munte. Am pornit de la ideea că dacă tot mergem pe munte, de ce să nu și facem ceva pentru acesta? Și fiindcă cel mai apropiat munte era Masivul Buila-Vânturarița, zonă cu o geo-biodiversitate fantastică, concentrată pe un areal restrâns, dar unde se vedeau din ce în ce mai urât urmele exploatărilor forestiere, invaziei turistice și altor activități umane cu urme de neșters, iar cei mai mulți dintre cei cu care s-a pornit la drum erau de prin zonă sau iubitori ai zonei, mulți cu studii și preocupări în domeniul științelor naturii, unul dintre scopurile inițiale ale asociației a fost acela de a conferi statut de protecție acestei zone.

În 2004, ca urmare a întocmirii studiului de fundamentare științifică și a realizării demersurilor legale, acest obiectiv a fost atins, prin înființatea Parcului Național Buila-Vânturarița, la ora aceea al 12-lea din țară, rămas și până astăzi cel mai mic dntre acestea, singurul în a cărui administrare este implicată și o ONG.

Datorită condițiilor de atunci, atât în ceea ce privește asociația noastră proaspăt înființată, cât și situația națională în domeniul administrării ariilor naturale protejate, nu am putut administra parcul național, așa cum ne-am fi dorit, însă am reușit să ne implicăm direct în administrare prin  încheierea unui parteneriat cu administratorul desemnat, Regia Națională a Pădurilor Romsilva, parteneriat care, deși dificil și văzut cu reticență atât de către administrator cât și de către societatea civilă implicată în domeniul conservării biodiversității, s-a dovedit în timp a fi
benefic parcului național.

Ne-am implicat direct în administrare din 2006, prin reprezentarea în cadrul consiliilor științific și consultativ ale parcului și prin participarea și câștigarea a concursurilor organizate de administrator pentru ocuparea unor posturi (biolog, specialist IT, responsabil relația cu comunitățile locale, educație ecologică și turism, ranger) în cadrul Administrației parcului, aducându-ne astfel aportul la punerea bazelor acestei instituții. Dar implicarea cu cele mai vizibile rezultate a fost munca efectivă de pe cărările și coclaurile parcului și satelor din preajmă.

Am preluat prin proiectele și activitățile noastre o parte din obligațiile administratorului, cum ar fi amenajarea și întreținerea infrastructurii turistice, educația ecologică, informarea, conștientizarea și promovarea, coordonarea cercetării științifice, colaborarea cu comunitățile locale.

În plus față de arealul parcului național asociația s-a implicat în diverse proiecte și acțiuni vizând dezvoltarea durabilă a regiunii, prin dezvoltarea ecoturismului (zona Olteniei de sub munte a primit recunoașterea ca destinație ecoturistică europeană de excelență, și ca urmare a implicării noastre), managementul ariilor naturale protejate (asociația este și custodele Rezervațieie Naturale Muzeul Trovanților Costești, începând din 2006), educația ecologică, consultarea, informarea și  conștientizarea localnicilor, promovare și informare.

Am avut și proiecte cu arie mai mare de acoperire, la scară națională și chiar internațională, cum ar fi campania care a dus la respingerea modificărilor legislative care ar fi permis vânătoarea în parcurile naționale, sau proiectul de conferințe/dezbateri organizat împreună cu Centrul Ceh din București și colaborări cu parcuri și organizații străine. Toate acestea s-au putut realiza prin peste 20 de proiecte, cu o valoare totală de peste 300 mii de euro, la care au participat sute de voluntari, și care au avut ca beneficiari mii de localnici și vizitatorii ai zonei.

Din aceste proiecte s-a creat practic de la zero o infrastructură turistică a parcului, cu extensie în localitățile din jur, cuprinzând:
- Rețea de trasee turistice marcate și semnalizate (19 trasee cu extensie și în afara limitelor parcului și o lungime totală de cca. 250 km).
- 3 trasee tematice amenajate: Poveștile pădurii în PNBV (traseu tematic premiat și ales printre cele mai frumoase 7 poteci tematice din țară), Ranger Junior al PNBV (traseu tematic educativ, destinat în special copiilor) și Porțile PNBV: natură și spiritualitate (traseu tematic de cunoaștere a naturii și istoriei locurilor).
- Infrastructură de cazare formată din două refugii reconstruite în zona de creastă, două adăposturi amenajate, mai multe spații de campare amenajate, o cabană reparată.
- Infrastructură de informare pentru vizitatorii parcului și a împrejurimilor, formată dintr-un punct de informare turistică amenajat în Horezu și peste 100 panouri informative amplasate la intrările în parc, cabane, schituri și mânăstiri, spații de campare, obiective turistice din parc și din localitățile din zonă.

Programul educativ Ranger Junior al Parcului Național Buila- Vânturarița a fost unul în care ne-am implicat cu toată dăruirea și pasiunea, fiindcă în zecile de activități la care au participat mii de copii am învățat și noi o mulțime de lucruri de la ei. Mergând cu ei prin pădurile și pajiștile parcului am descoperit împreună cu ajutorul determinatoarelor o mulțime de flori, fluturi și păsări, am găsit fosile, am numărat urme de animale și am aflat în serile senine, în jurul focului de tabără, despre legendele și povești locale. Am format copii care ne-au devenit ajutoare în taberele organizate pentru colegii lor mai mici, am realizat prezentări și filme ce-au fost prezentate în toate școlile din zonă, am organizat ateliere de creație, expoziții cu fotografiile și creațiile copiilor, am identificat și realizat împreună modalități de promovare, am pus umărul alături de ei la întreținerea parcului, am reînvățat de la ei joaca în natură și optimismul în orice situație. Am văzut rezultatele directe al educației celor mari prin cei mici prin schimbarea atitudinii unor părinți și atragerea și implicarea altora. Am trăit împreună emoția depunerii jurământului de ranger junior și ne-am bucurat găsindu-i apoi purtând cu mândrie insigna, pălăria și tricoul de ranger junior, înțelegând împreună că viitorul parcului e doar în mâinile noastre, localnici și vizitatori.

Transformarea unei zone puțin cunoscute într-un parc național, care chiar fiind cel mai mic este considerat destinație ecoturistică importantă, a presupus și o importantă muncă de documentare, realizare, editare și publicare de materiale informative de toate felurile: pagini web, hărți și
ghiduri turistice, broșuri, manuale educative, pliante, albume foto și postere distribuite gratuit localnicilor și vizitatorilor zonei, toate fiind lucruri cu care ne mândrim și care au dus la cunoașterea și lauda zonei dar și a asociației.

Realizările noastre au primit și recunoaștere prin câștigarea unor premii pentru cele mai bune proiecte de mediu ale anului în cadrul Galei Societății Civile pentru înființarea Parcului Național Buila-Vânturarița (2004) și campania împotriva vânătorii în parcurile naționale (2008), cel din urmă primind încă un premiu I la o altă categorie (eficiență), marele premiu al galei și premiul pentru implicăre civică. Mai presus de acestea, pe lângă frustrarea de nu fi putut face tot ce-am fi dorit din cauza cadrului legislativ greoi și uneori potrivnic naturii, susținerii slabe din partea instituțiilor statului dar și a societății civile și a lipsei de resurse, rămâne însă satisfacția de a ne putea plimba prin păduri care fără înființarea parcului ar fi fost tăiate, de a ne putea bucura și admira pajiști alpine și râuri care ar fi fost afectate iremediabil de fel de fel de investiții, de a mai avea posibilitatea să întâlnim în sălbăticie capre negre și urși. Zona acum oferă tuturor posibilitatea vizitării în condiții civilizate, vizitatorii descoperind și cunoscând nartura, iar localnicii având posibilitatea dezvoltării și altor activități economice nedistructive, bazate pe valorile naturale și ducând la conservarea acestora, dar și la dezvoltarea zonei.

Toate astea au fost făcute de niște oameni minunați, dezinteresat, pentru oameni și pentru natură, planurile de viitor rămânănd la fel de optimiste și de ambițioase.

Florin Stoican
6 Ianuarie 2013

Fiecare angajat poate decide dacă 2% din impozitul datorat statului din salarii sau din venituri extrasalariale poate fi lăsat statului sau poate fi direcționat către o organizație nonprofit.

afla mai multe

November 21, 2014
Sustine realizarea Centrului de vizitare Oltenai de sub Munte

Centrul de vizitare Oltenia de sub Munte va fi un pol al dezvoltării durabile al regiunii, cu beneficii majore de mediu, economice și sociale pentru comunitățile locale, fiind legătura dintre vizitatori, parcul național și comunitățile locale. Ne poti ajuta si tu promovandu-ne proiectul, ajutandu-ne sa gasim noi donatori si sustinatori si/sau donand pentru proiect in cadrul Campionatului de Bine.

Vezi toate noutatile