Ionut Drinca

Deci ce nu fac eu ptr o insigna cu Mexic! Acum daca e si o naveta de bere asta e.
Cea mai frumoasa amintire din Buila ramane pt. mine. Pt. voi voi povesti altceva. Era in octombrie 2001, cand inca eram studenti la Calimanesti. Impreuna cu inca 7 colegi, printre care si Focsa (lider de expeditie), Geta si Eugen plecam in anuala noastra iesire in Capatanii. De data asta atacam prin sud. Cu zacusca si cu gemul mancare de baza, cu tenesi si treninguri ca echipament, lasam satul in urma si urman valea Costesti in amonte. Voiam sa iesim sub Varful lui Roman. Voiam noi, dar cu Focsa ghid nu era iesire sa nu ratacim drumul. In ziua respectiva de 3 ori. Mergeam 2-3 ore si se auzea Focsa: ne intoarcem, nu asta e drumul! Si tot asa pana pe inserate, cand habar nu aveam unde ne aflam, si din cauza cetii foarte dese, ne hotaram sa campam. Nu va spun ca toti il certam pe Focsa din cauza asta. Paranteza: aceasta a fost iesirea in care Focsa a amenintat-o pe Geta cu bataia, desi nici acum nu stiu care ar fi fost invingataor intr-o lupta corp la corp, cinstita si fara potcoave in manusi. Se inchide paranteza. Deci se facea seara, nu aveam unde sa dormim, pana ce gasim o iesle cu fan pt. caprioare. O amenajam in cea mai faina cabana posibila si inceercam sa atipim. Nu au lipsit glumele rasuflate cu ursi care nu prea ii dedeau pace Getei. Cu chiu cu vai vine si dimineata. Un celebru si bun coleg de facultate, Marian Voicu (Porkish – pt. cunoscatori) trezindu-se primul, si foarte incantat de soarele de afara si de priveliste intreba: Barbosule ( a se citi - dragul meu prieten Madalin Focsa) ce e asta ca nu seamana deloc cu Capatanii!? La care Focsa vizibil miscat de ceea ce vedea si cu glasul tremarand de emotie si bucurie exclama: BA ASTA E BUILA!!! Asa am vazut eu prima data creasa Builei.
Va multumesc frumos!
Iar ca si ganduri ptr anul asat numai bune. Pam pam!