Ionela Samoila

Salutare!
Nu vreau sa raman datoare acum ca tot am primit insignele :)
Asa ca... cea mai frumoasa amintire... imi este greu sa aleg pentru ca toate iesirile mele in Buila si cu oamenii din asociatie au avut ceva aparte si nu pot sa ma decid daca una a fost mai frumoasa decat cealalta.
Dar am sa va povestesc de unde a inceput totul... si cum am ajuns sa va cunosc pe voi toti :) si cum ati reusit sa schimbati cursul vietii mele monotone.
Eram in tren... prin aprilie-mai 2005... in drum spre Iasi... mergeam la deja celebru printre geologi “Simpozion al Studentilor ... si norocul a facut sa nimeresc in acelasi compartiment cu Mirela, care pe vremea aceea era inca studenta.
Din vorba in vorba Mirela a inceput sa ne povesteasca mie si celorlalti despre Kogayon si Buila. Recunosc ca la momentul ala habar nu aveam unde se afla dar am descoperit ulterior dintr-o prezentare pe care Florin a avut-o in cadrul Simpozionului.
Ne-a mai povestit cum au reusit sa infiinteze cel mai mic parc national din Romania, ei, o mana de studenti geologi in frunte cu Florin; cum au fost la stans de gunoaie, si cat de mult doresc sa obtina custodia Parcului fara a fi dependenti de ROMSILVA. Am ramas placut impresionata de tot ce facusera oamenii astia... studenti ca si mine.
Apoi m-am tot intalnit cu Mirela pe la facultate si mi-a zis ca ei se intalnesc joia in Argentin (hahaha inca de atunci Argentin era locatia de intalnire :)) si sa vin si eu... si asa am facut... si uite ca au trecut atatia ani si tot in Argentin am reusit sa va cunosc... rand pe rand... pe majoritatea dintre voi :).
Dupa un an de la intalnirea cu Mirela, Florin si povestile lor am reusit sa ajung si eu in acele locuri... mai exact de 1 mai 2006 cand am stat cu cortul la Curmatura... a fost una dintre cele mai frumoase ture pe care le-am facut vreodata... poate si pentru ca era prima in acele locuri. Pe site-ul asociatiei exista si o poza de grup de la acea tura :).
Gata... nu va mai plictisesc... deja am depasit spatiul acordat... daca ar fi dupa mine v-as povesti toate turele mele in Buila pentru ca din toate am ramas cu amintiri placute :).
Acum ganduri de viitor... in primul rand imi doresc sa am mai mult timp liber ca sa pot ajuta mai mult decat pana acum.
Mi-a placut foarte mult Tabara de Creatie de la Cheia de vara asta si mi-as dori sa mai organizam si altele.
De asemeni alte trasee tematice... idei sunt sigura ca sunt multe... iar panourile de la Povestile Padurii sunt foarte interesante si sunt sigura ca vom putea face si altele la fel de originale.
Un alt proiect care mi-a placut foarte tare a fost cel cu Youth in Action si as vrea sa mai facem si altele. Stiu ca nu e chiar asa de usor sa concepi un proiect de genul asta si ca pregatirea lui necesita timp dar daca cineva isi poate gasi timp sa faca asta o sa incerc sa-l ajut cat pot de mult.
De asemeni in functie de timpul liber pe care o sa-l am vara asta sper sa pot participa si la reconstructia refugiului.
Si la final... dar pana la urma cred cel mai important... cum zicea si Alex... mai multa prietenie intre noi... sa lasam la o parte orgoliile
personale si sa ne concentram mai mult asupra lucrurilor cu adevarat importante :).
Cam astea sunt cateva dintre povestioarele si gandurile mele de viitor. Sper ca v-am convins ca merit insignele :)
Va pup si abia astept sa ne vedem joi... sper in numar cat mai mare asa ca la intalnirile de la inceputurile mele in Kogayon.

Ionela