Corina Tudorache

Salutare,
O sa intru si eu in joc si o sa-mi spun parerea:
1. Cea mai frumoasa amintire legata de asociatie si/sau parc
Pentru mine cele mai intens moment legat de asociatie ramane cel in care am luat contact prima oara cu asociatia, respectiv cu Florin. Pe atunci erau 3 membri voluntari, cei care au si fondat asociatia. Imi amintesc ca am vazut un mail trimis de Florin pe lista de discutii ONG Romania (parca) in care intreba daca poate sa-i dea cineva directivele pasari si habitate. Am profitat de moment si pe langa directive i-am trimis si un CV in care ii povesteam eu “activitatea” mea de pana atunci :). Tre sa specific ca era imediat dupa facultate. Si ne-am dat intalnire intr-un bar 3 Mese sau 10 Mese, nu mai stiu exact, unde mi-a povestit el de asociatie si atunci am decis sa ma inscriu ca voluntar. Insa realitatea cruda spulbera visele. Trebuie sa recunosc ca in ultima vreme nu prea am avut timp de asociatie, a trebuit sa mai invat si eu niste lucruri sa fiu un produs competitiv pe piata de munc, lucrurile par se mearga intr-o directie buna, asa ca anul acesta o sa pun si eu umarul mai serios la proiectele in care va fi implicata asociatia. Teoretic, as putea incepe de acuma ca si asa ma plictisesc, domiciliul meu fiind, pentru inca 3 luni, Brussels. Asa ca daca e ceva de corectat, verificat, profitati, acu e momentul :)
Imi amintesc cu placere de iesirile facute impreuna in Buila sau in alte parti, discutiile la foc, impartitul diverselor lucruri. Intr-adevar, au fost momente frumoase.
2. Un gand frumos de viitor legat de asociatie si/sau parc
O sa fiu un pic mai realista, nu stiu daca e bine sau nu, teoretic e bine sa vizezi. As vrea sa cred ca putem continua sa facem diverse lucruri impreuna, dar realitatea e ca toti avem si altele pe cap, alte preocupari, iar timpul e limitat. Am observat ca se vrea calitate maxima, pretentiile sunt mari, insa sa recunoastem ca voluntariatul inseamna sa faci cat poti in timpul liber, deci asta implica imperfectiune din start. Nu prea am inteles de ce atata incrancenare cu lucrurile care nu ies perfect. Evident, toata lumea isi doreste sa faca un lucru bun, insa timpul nu permite.
O sa mai spun ca mi-as dori sa putem fii iarasi deschisi unul fata de celalalt.
Salutari calde tuturor de pe meleaguri belgiene!

P.S. Imi cam lipsesc serile de joi :)

Corina